vineri, 20 mai 2011

Flexisecuritatea

 Se discută despre modificarea noului cod al muncii şi introducerea unui nou concept: flexisecuritatea.  
 Probabil, o mare parte dintre noi, nici nu am auzit până acum de acest termen. În cadrul acestui articol, vom încerca să răspundem la câteva dintre întrebările generale: Ce este flexicuritatea? Este utilă? - şi dacă da, pentru cine? Cum putem să o folosim şi care sunt beneficiile? 
  
 Flexibilizarea relaţiilor de muncă este o condiţie absolut necesară, pe fondul asigurării în  continuare a securităţii sociale, fapt ce a impus un nou concept, de "flexicurity”, care are în vedere o manieră inovatoare şi eficientă de flexibilitate şi securitate socială în acelaşi timp. 
  
 Pentru a înţelege mai bine acest concept, vom începe prin a analiza cuvântul "felxisecuritate" - flexi şi securitate. Flexi este o prescurtare a noţiunii de flexiwork: flexibilizare modalităţilor de lucru prin: programe de lucru part-time, job-share, flexitime, telemunca, contractul de muncă flexibil (muncă pe proiect), on-call (muncă intermitentă). Dacă nu sunteţi familiari cu aceste concepte, vă invităm să citiţi câteva articole de pe blogul Flexiwork sau de pe site. Securitatea se referă la securitatea pe piaţa muncii, şi anume la dezvoltarea competenţelor sau accesul la competenţele care permit progresul în viaţa profesională şi la sprijinul în  
 găsirea unui nou loc de muncă, şi nu numai.  

 În concluzie, flexisecuritatea se poate defini ca fiind o strategie integrată de consolidare simultană a flexibilităţii şi securităţii pe piaţa forţei de muncă. 
  
  
 Vă întrebaţi acum, oare este utilă? De ce ar trebui să adoptăm flexisecuritatea? 
  
 Pentru a determina cât de utilă este, pentru fiecare dintre noi, să ne gândim puţin la beneficiile pe care le oferă.  
 Comisia Europeană cât şi statele membre UE, au ajuns la concluzia că pentru a pune în practică flexisecuritatea este nevoie de aplicarea a doar patru componente politice: 
 1. Prevederi contractuale flexibile şi sigure printr-o legislaţie a muncii, contracte colective şi organizare a muncii moderne;  
 2. Strategii cuprinzătoare de învăţare pe tot parcursul vieţii  pentru a  asigura adaptabilitatea  şi capacitatea de inserţie profesională a  lucrătorilor, în special a categoriilor celor mai vulnerabile;  
 3. Politici din domeniul pieţei forţei de muncă active şi eficiente care ajută oamenii să facă faţă schimbărilor rapide, ajută la reducerea perioadelor de şomaj şi înlesnesc tranziţiile către noi locuri de muncă;  
 4. Sisteme moderne de asigurare socială care asigură sprijin financiar corespunzător, încurajează ocuparea forţei de muncă şi înlesnesc mobilitatea pe piaţa forţei de muncă. 

Modelul Romanesc al flexisecuritatii:
Creşterea ocupării şi reducerea şomajului de lungă durată prin:
-reducerea rigidităţii legislaţiei privind protecţia ocupării, cu precădere a componentei privind ocuparea temporară
-creşterea mobilităţii geografice şi ocupaţionale ascendente;
-creşterea flexibilităţii interne
- noi forme de organizare a muncii

Dezvoltarea securităţii prin:
- Cresterea garantiilor de securitate socială
-Politici de activizare pentru grupurile dezavantajate, marginale
-Dezvoltarea unei instruiri  profesionale eficace şi echitabile

Reducerea segmentării pe piaţa forţei de muncă prin:
-Reducerea muncii la negru
-Oportunităţi de pregătire profesională pt toţi lucrătorii (pt cei cu competenţe scăzute, vârstnici, etc)
-Buna funcţionare a sistemului de taxe;

 Beneficiile sunt nenumărate, pentru ambele părţi: angajaţi cât şi angajatori. Depinde numai de noi în ce procent vrem să ni le însuşim! 


Motto: " Că să schimbăm acum  întâia oară 
 Sapa-n condei şi brazda-n călimară "
                               Tudor Arghezi - Testament
    



Surse articol: sursa 1 , sursa 2, sursa 3, sursa 4

luni, 16 mai 2011

Echilibrul viata personala - viata profesionala


 În ziua de astăzi, tot mai mulţi dintre noi se confruntă cu acest tip de dezechilibru.  
 Cele mai frecvente surse de conflict vin dinspre locul de muncă: supraîncărcarea, dificultăţi de management al carierei. Am ales să dezbatem această temă, în cadrul acestui articol, pentru a vă da câteva informaţii referitoare la amploarea problemei, cât şi modalităţi de combatere a acesteia.  
 Pentru început, vrem să punctăm faptul că: 

  • În Europa, 28% dintre angajaţi manifestă un stres ridicat la locul de muncă.
  • Divorţul afectează mai mult de 1/3 dintre adulţi
  • Estimările arată că mai mult de 27% dintre adulţii din Europa au experimentat cel puţin o formă de problemă de sănătate mentală în decursul unui an (OMS, 2005).
 Aceste lucruri ar trebui să ne îngrijoreze, şi să ne facă să ne gândim de două ori înainte să acţionăm. Sigur, veţi spune că jobul este stresant, că nu aveţi suficient timp liber din cauza orelor de lucru, program aglomerat etc, iar soluţia nu pare la îndemână. Ca să le puteţi face pe toate, va gândiţi că sunt necesare nişte super-puteri şi, nici aşa, o zi de 24 de ore nu ar fi suficientă.

Studii realizate în ţări europene indică faptul că:
     • cel puţin 1 angajat din 3 percepe un nivel ridicat de stres cauzat de conflictul dintre muncă şi viaţa personală/de familie;
     • 40% din mamele care muncesc şi 25 % din taţii care muncesc percep un nivel ridicat de stres cauzat de conflictul dintre muncă şi familie;
     • 50% dintre părinţi consideră că au o problemă în a realiza o balanţă între timpul petrecut la muncă şi cel petrecut cu familia;
     • 2 părinţi din 3 manifestă un stres zilnic moderat-ridicat datorat dificultăţilor şi conflictelor de rol muncă-familie;

 Despre cum se manifestă conflictul dintre viaţa privată şi muncă, ştiţi probabil prea bine, de aceea o să discutăm puţin despre soluţii. 
 Întrebare:  Care sunt serviciile oferite angajaţilor de către organizaţiile/companiile europene, pentru a
răspunde problemei echilibrului dintre viaţa profesională şi cea personală? 

Raspuns: Programele care susţin un timp de muncă flexibil
• timp parţial de muncă;
• muncă acasă
• job-sharing 
• program flexibil de muncă 
• V-time sau timp voluntar de pauză.

Ce beneficii are un angajator care implementează astfel de politici?
- creşterea productivităţii;
- o mai bună recrutare a angajaţilor;
- reducerea absenteismului;
- costuri scăzute ale organizaţiei generate de problemele de sănătate ale angajaţilor;
- creşterea implicării şi fidelităţii angajaţilor faţă de companie.

Ce beneficii are un angajat care participa la politici de echilibrare a vieţii profesionale cu cea personala?
- o calitate mai bună a vieţii;
- progrese în carieră şi o mai mare satisfacţie în muncă;
- o mai bună stare de sănătate fizică şi mentală;
- venituri mai mari şi beneficii asociate acestora;
- mai mult timp pentru propria persoană.


Concluzie
Un echilibru între viaţa profesională şi viaţa personală este necesar şi la indemana oricui!

Motto: " Că să schimbăm acum  întâia oară 
 Sapa-n condei şi brazda-n călimară "
                               Tudor Arghezi - Testament

Distribuie informatia

Twitter Facebook